Sexul si spaima

Relatiile sexuale ale anticilor, de orice natura ar fi fost ele, nu erau umbrite de nicio forma de pacat sau vinovatie. Nici grecii, nici romanii n-au facut niciodata distinctie intre homosexualitate si heterosexualitate. Ei opuneau falusul (fascinus) tuturor orificiilor (spintrias).

Sexul si spaima

RELATIILE SEXUALE ALE ANTICILOR, de orice natura ar fi fost ele, nu erau umbrite de nicio forma de pacat sau vinovatie. Nicii grecii, nici romanii n-au facut niciodata distinctie intre homosexualitate si heterosexualitate. Ei opuneau falusul (fascinus) tuturor orificiilor (spintrias).

Castitatea (castitas) romana nu avea deloc sensul de virtute, fericire, neprihanire care a provenit din ea. In conditiile in care “mater certissima, pater sempre incertus”, castitatea era un contract matrimonial prin care se asigura integritatea si puritatea castei. Familia se asigura ca mama poarta embrionul provenit din samanta virila a sotului legitim. Spaima insotea doar infertilitatea sotiei si impotenta sotului. Pacatul si vinovatia relatiilor sexuale au fost codificate nult mai tarziu, in Evul Mediu crestin.

In 1486, cand Europa era in plina Renastere, debitul papa Inocentiu al VIII-lea a emis bula “Summa desiderantes”, care condamna dorinta si seductia sexuala si acuza vrajitoarele de producera impotentei si a infertilitatii. Odata cu modernitatea, datorita miscarii de emancipare a femeilor, conceptiile se schimba radical. Spaima de infertilitate a fost inlocuita cu spaima de sarcina nedorita. O sarcina inoportuna putea distruge cariera profesionala a unei femei sau o putea condamna la saracie, daca era necasatorita.

Aparitia contraceptiei orale in a doua jumatate a secolului al XX-lea a dus la disparitia acestei temeri printre femeile din lumea civilizata. Eliberate de aceasta spaima, ele au putut sa-si planifice familia si viata sis a se bucure deplin de sexualitatea lor. Eliberarea a dus insa si la disparitia prudentei in relatiile sexuale. Drept consecinta, a sporit si frecventa bolilor cu transmitere sexuala (BTS) si a cancerelor de col uterin in populatia generala. Spaima a reaparut!

Daca pentru majoritatea BTS avem tratamente eficiente, SIDA si cancerul cervical continua sa bantuie imaginatia sis a umbreasaca fericirea populara. Desi cancerul cervical a fost infrant, in lumea civilizata, gratie examinarii periodice si a frotiului Babes-Papanicolau, el continua sa fie ucigas redutabil in lumea subdezvoltata. Pentru toate aceste victime potentiale, s-a ivit o noua speranta, odata cu aprobarea, in luna iunie 2006, de catre US Food and Drug Administration (FDA), a vaccinului impotriva virusului papilomatozei umane.

Virusul papilomatozei este ubicuitar si afecteaza specii diferite, de la pasari la baleen. Numai virusul papilomatozei umane (HPV) numara peste 1000 de serotipuri. Majoritatea sunt inoffensive, unele produc veruci si cateva – cancer. Mai mult de 95% dintre cancerele cervicalecontin ADN de la HPV din tipurile oncogene 16, 18, 31, 33 si 45(OMS – Consensus panel). ADN al HPV este transcris in tesutul tumoral si majoritatea studiilor epidemiologice au confirmat o corelatie puternica intre infectia HPV (cu sau fara cofactori) si aparitia cancerului cervical. Tehnologia moderna a elaborate doua vaccinuri eficiente (vezi articolul din revista, la pag. 148). Vaccinul produs de Merck a folosit culture de drojdie pentru a sintetiza cele 360 de proteine care se asambleaza spontan in 72 de capsomere ce formeaza capsida virala. Rivalii de la GSK au produs aceleasi proteine intr-un virus cultivat in celule ovariene ale larvei unei insecte. Pana sa se ajunga aici, s-a parcurs insa un drum lung, in care stiinta a trebuit sa demonteze o multime de mituri pseudostiintifice care inconjurau aceasta suferinta.

Prima contributie importanta a adus-o un medic din Florenta, care a observat, in 1842, ca prostituatele si femeile maritate mureau de cancer cervical, in timp ce calugaritele nu faceau boala. Desi se pare ca el a realizat ca este vorba de transmitere sexuala, totusi l-a derutat frecventa mare a cancerului la san la calugarite. Concluzia a fost ca stransoarea corsetelor purtate de calugarite era de vina. Astazi ni se pare ridicola aceasta concluzie, dar sa nu uitam ca in anii 1950 cercetatori profesionisti considerau smegma (cellule descuamate in santul balanopreputial) vinovata de cancerul cervical. Este foarte usor sa gresesti in medicina, si de aceea un pic de umilinta nu strica!

“Mai mult de 95% dintre cancerele cervicale contin
ADN de la HPV din tipurile oncogene
16, 18, 31, 33 si 45 (OMS – Consensus panel)”

In anii 1930, cercetatorul Richard Shape de la Universitatea Rockefeller a auzit de la un prieten vanator ca exista iepuri cu coarne. Intrigat, i-a cerut un exemplar din acele coarne. Dup ace l-a macerat si l-a trecut prin filtre de portelan, care lasa sa treaca doar particulele de dimensiuni virale, a injectat produsul altor iepuri carora le-au crescut coarne. Acestea erau de fapt niste negi uriasi produsi de virus. Descoperirea a ramas fara urmari, si ocazia a fost pierduta.

Abia in anii 1980, cercetatorul german Harold zur Hausen, folosind tehnica amplificarii ADN, a identificat HPV drept cauza a cancerului cervical. Dar cine sa-l mai creada, cand precedentul vinovat, virusul herpetic, tocmai fusese disculpat? Din fericire, alte cercetari i-au venit in ajutor.

In 1901, in The Lancet, s-a publicat un articol care arata ca printer femeile internate la Spitalul General din Leeds si din Londra, cele de origine evreiasca nu faceau decat rareori cancer cervical. Acest articol a fost un “lung prilej de vorbe si de ipoteze”. Editorul de la The Lancet a sustinut ca sarea producea acest cancer, iar evreii erau protejati pentru ca nu mancau sunca sarata. Altii au sustinut ca smegma era de vina, deoarece barbatii evrei erau circumcisi si nu faceau smegma. A trebuit sa apara statul Israel, care a atras evreii din intreaga lume, pentru a se infirma aceasta ipoteza. E drept ca o mana de ajutor au dat si musulmanii, dar si sovieticii. Femeile musulmane, desi cu soti circumcisi, aveau o incidenta crescuta a cancerului cervical. In schimb, femeile de origine evreiasca din Uniunea Sovietica, care aveau soti necircumcisi, aveau o rata scazuta a bolii. Un alt mit a fost doborat de ortodocsi. Se credea ca abstinenta sexuala in timpul menstruatiei previne cancerul cervical. Studii facute pe femei otodoxe, care practicau abstinenta la ciclu, a infirmat si acest lucru. In toate culturile insa, cancerul de col se asocia cu parteneri sexuali multipli si cu saracia. Dar cine sa observe aceste legaturi, cand toata lumea buna medicala privea la microscop? Medicii de la Centrul Medical Wolfson din Israel au anuntat chiar ca au descoperit gena care protejeaza de cancer cervical – p53 – si care, bineinteles, este mai frecventa la avrei decat la nord-africanii omorati de acest cancer. Si, ca sa le puna capac la toate, in anii 1980, s-a descoperit ca verucile genitale contin foarte putin virus HPV.

Ce poti sa faci in situatii confuse? Te intorci la principiile fundamentale. Cercetatorul William Bonnez de la Departamentul de Vaccinuri al Universitatii Rochester a abordat veterinarii care tratau vacile de de lapte avand veruci pline cu virus. Primul pas a constat in teste hematologice pentru virus. Avea insa nevoie si de un grup martor, care san u fi facut sex vreodata. Din nou, calugaritele au fost in primul plan al cercetarii medicale. Surorile de la Sf. Iosif din Rochester (N.Y.) s-au oferit voluntar, raspunzand la chestionare privind trecutul sexual si donand sange pentru analize. Grupul martor, de 50 de calugarite, a contribuit la abandonarea caii initiale de abordare, cu veterinari si virus bovin. Echipa de cercetatori a colectat fragmente de tesut infectat cu veruci genitale, provenit de la circumcizii, si l-a grefat pe soricei modificati genetic pentru a nu respinge grefele. Rezultatul a fost aparitia de chisturi care contineau suficiente copii virale HPV, pentru a se putea lucra cu ele. In cele din urma, prin efortul a zeci de cercetatori din intreaga lume, s-a reusit producerea vaccinului. A urmat apoi o batalie juridical asupra patentului (implicand Institutul National de Cancer din Washington, Universitatea Rochester, Universitatea Georgetown si Universitatea Queensland), rezolvata dupa 13 ani, cand Merck si GSK au acceptat sa plateasca drepturi de autor tuturor celor patru universitati.

Batalia juridical nu a epuizat insa epopeea vaccinului. Societatea civila are si ea un cuvant de spus. Family Research Council, o organizatie conservatoire din SUA, impreuna cu alte organizatii, se opune vaccinarii anti-HPV. Pe site-ul lor sta scris: “Tulpinile de HPV, care determina cancer cervical, se transmit numai prin contact sexual. Viziunea paternalista potrivit careia guvernul trebuie sa te forteze sa faci ceva numai pentru ca acel ceva iti va face bine, nu este aprobata de majoritatea familiilor americane, mai ales ca transmiterea virusului poate fi prevenita doar prin modificarea comportamentului.” Daca ar fi sa faca un exercitiu de coerenta in idei si consecventa in fapte, organizatiile respective ar trebui sa militeze pentru interzicerea testelor Papanicolau, a celor pentru alte BTS si, in general, impotriva educatiei legate de bolile cu transmitere sexuala. Oare acei respectabili domni si doamne sunt convinsi ca sexul este trait mai intens daca este facut cu spaima? Acest lucru nu-l putem sti! Dar ce stim este ca fara vaccine 300.000 de femei vor continua sa moara annual in intreaga lume de cancer cervical.

Articol aparut in “Medical Update”, mai 2007

Enciclopedie

O serie de articole puse la dispozitia noastra de The European Sexual Health Alliance (ESHA)

Intrebari si raspunsuri

Cele mai frecvente intrebari despre sanatatea cuplului si raspunsuri la acestea.

toate intrebarile si raspunsurile